Tehnologia de cultură a tomatelor cu creştere nedeterminată

 

Noţiuni generale

 

Temperatura optimă pentru germinare                                             -                              25-27°C

Număr de seminţe pe gram                                                                -                             250-300

Necesarul de seminţe pentru un hectar                                              -                            80-150 g

Desimea la plantare                                                                           -     24000-25.000 plante/ha

 

Producerea de răsaduri

Pentru semănat este obligatoriu sa fie folosit un spaţiu special destinat acestui scop. Acesta trebuie să fie absolut curat, dezinfectat si luminos. Tipul de spaţiu ales trebuie să permită un bun control al microclimatului (temperatură, umiditate).

Mai multe tipuri de substrat pot fi folosite. Cel mai frecvent folosit este un amestec de turbă şi nisip.

Semănatul nu trebuie făcut direct in sol, este preferabil să se semene în tăviţe alveolare iar daca nu e posibil atunci semănatul trebuie făcut în lădiţe sau alte asemenea recipiente, dezinfectate, prevăzute cu orificii care să asigure un bun drenaj. Semănatul direct în sol nu asigură un bun drenaj, excesul de umiditate favorizând căderea plăntuţelor (Pythium spp.). Inainte de semănat substratul trebuie bine udat. Desimea la semănat nu trebuie sa fie prea mare, pentru a evita formarea de plantule alungite, subţiri, fragede. Dacă nu se seamănă în tăviţe alveolare este de preferat ca semănatul să fie făcut in rânduri, aceasta ducând la o folosire optimă a luminii. Este bine ca semănătura să fie acoperită cu o folie subţire, al cărei rol este să menţină umiditatea, aceasta urmând să fie înlăturată atunci când primele plăntuţe încep să răsară, de preferat seara sau dimineaţa. Dacă se realizează temperatura de 25-27°C răsărirea trebuie să se producă după 5-6 zile.

După răsărire, temperatura poate fi scăzută treptat către 16°C noaptea şi 18-20°C pe perioada zilei. Este bine ca diferenţa de temperatură dintre zi şi noapte să fie cât mai mica cu putinţă, iar temperatura de noapte să nu scadă sub 16°C. Temperatura de noapte nu trebuie să fie niciodată mai mare decât cea de zi!

 

Transplantarea – repicarea

În mod obişnuit aceasta trebuie făcută după 11-12 zile de la semănat, când răsadurile sunt în fază de cruciuliţă. Mărimea optimă a ghivecelor este aceea de 10 x 10 x 10cm.

Trebuie evitată pătrunderea rădăcinilor in sol, pentru aceasta putându-se folosi folie de polietilena, aceasta reflectând şi lumina.

Suprafaţa solului trebui să fie uşor convexă, astfel încât excesul de apă să fie drenat, prevenindu-se astfel apariţia bolilor de sol. 

În funcţie de condiţiile de lumină şi de creşterea plantelor sunt necesare răriri succesive ale răsadurilor, in final ajungându-se la o desime de 16 plante/mp.

Irigările şi fertilizările trebuie făcute ţinându-se cont de cerinţele şi de creşterea plantelor. Atunci când soluţia nutritivă folosită ajunge şi în contact cu frunzele atunci EC-ul acesteia nu trebuie să fie mai mare de 2, pentru a evita apariţia de arsuri pe frunze.

 

Este importantă o creştere vegetativă bună a răsadurilor, pentru aceasta fiind necesară o diferenţa cât mai mica de temperatură între noapte şi zi. În prima săptămâna după repicare temperaturile trebuiesc menţinute în preajma valorii de 23°C, după care acestea vor fi scăzute treptat spre o medie zilnică de 18°C, temperatura din noapte necoborând sub 16°C.

La plantare este important sa avem un răsad sănătos, cu prima inflorescenţa bine formată, dar floarea nedeschisă încă.

 

Plantarea

Desimea optimă la plantare este de 2,5 plante/mp, respectiv 25000 plante/ha. Dacă se cultivă in spaţii protejate este bine ca acestea să fie încălzite cu 1-2 zile înainte de plantare, astfel încât temperatura solului sa fie de minim 15-16°C. Terenul trebuie să fie bine afânat şi nivelat înainte de plantare. Înainte de înfiinţarea a culturii este bine să fie făcută o analiză a solului pentru a se cunoaşte starea de aprovizionare cu elemente nutritive.

Dacă plantarea se face direct in sol plantarea trebuie să fie făcută imediat ce răsadul ajunge la locul de plantare, cu atenţie, fără ca rădăcinile să fie rănite. Este important ca solul in care se cultivă să nu ajungă în contact cu tulpina, pentru a evita apariţia bolilor de colet. Pentru aceasta cubul, respectiv ghiveciul se va planta astfel încât 1-2 cm din partea superioară a acestuia să nu fie îngropată.

Este foarte important de menţinut un bun echilibru între creşterea vegetativă şi cea generativă a plantelor. Pentru aceasta, după plantare este bine ca plantele să primească o soluţie nutritivă al cărei EC trebuie să fie între 3-5 mS, in funcţie de mărimea plantei şi de sezon, numai dacă irigarea se face prin picurare sau pe rigolă. De asemenea este  bine să existe un bun control al dezvoltării sistemului radicular, pentru evitarea dezvoltării excesive a acestuia ce duce la obţinerea unor plante prea vegetative. 

Copilitul trebuie făcut săptămânal, când copilii sunt mici, pentru evitarea formării de răni pe plantă, prevenindu-se astfel, apariţia infecţiilor cu Botrytis pe acestea.

Atunci când condiţiile de lumină se îmbunătăţesc, obişnuit după jumătatea lunii februarie, se poate păstra un copil suplimentar, la fiecare a 4-a plantă, numai dacă aceasta este viguroasă.

 

Temperatura

Media de temperaturi pe 24 de ore trebuie corelată cu cantitatea de lumină disponibilă. Se  recomandă o medie de 17,5-18,5°C. Temperatura pe perioada nopţii nu trebuie să scadă sub 16°C. Nu ridicaţi temperatura dupăamiaza pentru a dobândi o medie a temperaturii pe 24 ore. Diferenţa de temperatură dintre zi şi noapte se va stabilii si în funcţie de felul cum arată cultura (vegetativă, generativă).

 

Ventilaţia

Este esenţial ca plantele sa fie menţinute active prin crearea unui microclimat care să permită o bună transpiraţie a plantelor. Pentru aceasta se consideră ca optimă o valoare a umidităţii atmosferice de 65-70%. La această valoare, legarea fructelor este optimă, iar apariţia infecţiilor cu Botrytis sau Cladosporium este stânjenită.

 

Irigările şi fertilizările

Este bine ca apa sau soluţia nutritivă folosită să fie administrată în cantităţi mici frecvenţa respectiv volumul de administrat stabilindu-se în funcţie de condiţiile de mediu, de tipul si structura solului, se stadiul in care se găseşte planta. Temperatura apei trebuie să fie mereu mai mare de 15-16°C. este bine ca irigările să înceapă atunci când plantele sunt active (obişnuit la o oră după răsăritul soarelui), şi să se încheie cu o oră înainte de apus.

Trebuie menţionat faptul că raportul potasiu/calciu este foarte important pentruo bună colorare a fructelor. Asiguraţi-vă că nivelul calciului nu-l depăşeşte pe cel al potasiului. Ridicaţi nivelul de aprovizionare cu potasiu al culturii cu 4-2 săptămâni înainte de recoltare. 

 

Echilibrul plantelor

Este foarte important să existe un echilibru constant între creşterea vegetativă şi cea generativă a plantei. Atunci când planta este prea generativă, o parte prea mare a energiei plantei va fi consumată de fructe riscând viitorul plantei. Pe de altă parte, atunci când creşterea este prea vegetativă plantele sunt prea viguroase rezultând o producţie prea slabă.

Este foarte important ca plantele să aibă vârful de creştere de o culoare purpuriu vineţie.  Plantele trebuie să fie în echilibru, să asimileze continuu. Aceasta se poate realiza printr-o reglare corectă a temperaturii, umidităţii, ventilaţiei, luminii, numărului de fructe, foliajului, cantităţilor de elemente nutritive disponibile în sol. 

 

Defolierea

La începutul ciclului frunzele îmbătrânite şi cele rănite trebuie înlăturate pentru a îmbunătăţii circulaţia aerului. O frecvenţă normală este de 2-3 frunze pe săptămână. Apoi, pe măsură ce fructele dintr-o inflorescenţă sunt recoltate, frunzele trebuie înlăturate până sub inflorescenţa superioară, evitându-se astfel o umbrire a inflorescenţei. În general, este bine să rămână pe plantă minim 15 frunze pentru a se asigura o bună asimilaţie şi creştere a plantelor.

 

Legarea fructelor

Cele mai bune condiţii pentru polenizare florilor sunt reprezentate de o temperatură de 25°C şi o umiditate atmosferică de 65-75%. Legarea florilor se poate realiza prin mai multe metode, şi anume: folosirea bondarilor, folosirea unor vibratoare mecanice, folosirea hormonilor, stropirea cu apă. Cel mai eficient sistem este cel al folosirii bondarilor. Hormonii trebuie folosiţi doar in cazul in care în seră/solar nu se poate asigura eliberarea polenului de către staminele florilor.

 

Recoltarea

Este bine să se recolteze de 3-4 ori pe săptămână, dimineaţa, când fructele sunt mai bine hidratate şi o calitate mai bună.

Temperatura optimă pentru depozitare este de 12-13°C.