Producerea de răsaduri

Pentru semănat este obligatoriu sa fie folosit un spaţiu special destinat acestui scop. Acesta trebuie să fie absolut curat, dezinfectat si luminos. Tipul de spaţiu ales trebuie să permită un bun control al microclimatului (temperatură, umiditate).

Mai multe tipuri de substrat pot fi folosite. Cel mai frecvent folosit este un amestec de turbă şi nisip.

Semănatul nu trebuie făcut direct in sol, este preferabil să se semene în tăviţe alveolare iar daca nu e posibil atunci semănatul trebuie făcut în lădiţe sau alte asemenea recipiente, dezinfectate, prevăzute cu orificii care să asigure un bun drenaj. Semănatul direct în sol nu asigură un bun drenaj, excesul de umiditate favorizând căderea plăntuţelor (Pythium spp.). Inainte de semănat substratul trebuie bine udat. Desimea la semănat nu trebuie sa fie prea mare, pentru a evita formarea de plantule alungite, subţiri, fragede. Dacă nu se seamănă în tăviţe alveolare este de preferat ca semănatul să fie făcut in rânduri, aceasta ducând la o folosire optimă a luminii. Este bine ca semănătura să fie acoperită cu o folie subţire, al cărei rol este să menţină umiditatea, aceasta urmând să fie înlăturată atunci când primele plăntuţe încep să răsară, de preferat seara sau dimineaţa. Dacă se realizează temperatura de 25-30°C răsărirea trebuie să se producă după 8-10 zile.

După răsărire, temperatura poate fi scăzută treptat către 18°C noaptea şi 20-22°C pe perioada zilei. Este bine ca diferenţa de temperatură dintre zi şi noapte să fie cât mai mica cu putinţă, iar temperatura de noapte să nu scadă sub 18°C. Temperatura de noapte nu trebuie să fie niciodată mai mare decât cea de zi!

Epoca de semanat se stabileste in functie de data prevazuta pentru plantare. Astfel, pentru plantare in luna martie sunt necesare intre 65 si 75 de zile pentru producerea rasadurilor, in timp ce pentru plantare in luna aprilie sunt necesare 55-65 de zile.

In ceea ce priveste protectia fitosanitara, in primul rand trebuiesc luate toate masurile de prevenire a aparitiei si dezvoltarii patogenilor, masuri ce tin de igiena perfecta a spatiului unde se produc acestea, de un regim termic si hidric corespunzator. Tratamentele fitosanitare vor trebui facute preventiv, pentru evitarea pierderilor cauzate de catre patogeni, dupa programul stabilit impreuna cu un specialist.

Transplantarea – repicarea

În mod obişnuit aceasta trebuie făcută după 15-20 zile de la semănat, când răsadurile sunt în fază de cruciuliţă. Mărimea optimă a ghivecelor este aceea de 10 x 10 x 10cm.

Trebuie evitată pătrunderea rădăcinilor in sol, pentru aceasta putându-se folosi folie de polietilena, aceasta reflectând şi lumina.

Suprafaţa solului trebui să fie uşor convexă, astfel încât excesul de apă să fie drenat, prevenindu-se astfel apariţia bolilor de sol. 

În funcţie de condiţiile de lumină şi de creşterea plantelor sunt necesare răriri succesive ale răsadurilor, in final ajungându-se la o desime de 16 plante/mp.

Irigările şi fertilizările trebuie făcute ţinându-se cont de cerinţele şi de creşterea plantelor. Atunci când soluţia nutritivă folosită ajunge şi în contact cu frunzele atunci EC-ul acesteia nu trebuie să fie mai mare de 2, pentru a evita apariţia de arsuri pe frunze.

Este importantă o creştere vegetativă bună a răsadurilor, pentru aceasta fiind necesară o diferenţa cât mai mica de temperatură între noapte şi zi. În prima săptămâna după repicare temperaturile trebuiesc menţinute în preajma valorii de 23°C, după care acestea vor fi scăzute treptat spre o medie zilnică de 20°C, temperatura din noapte necoborând sub 18°C.

La plantare este important sa avem un răsad sănătos, cu primul boboc bine format, dar floarea nedeschisă încă.

Plantarea

Pentru solarii, fertilizarea de baza se realizeaza toamna, prin aplicarea gunoiului de grajd (60-80 t/ha) , a fosforului (Superfosfat concentrat 150-200 kg/ha)si potasiului (Sulfat de potasiu 200kg/ha), iar primavara, inainte de plantare, se va face o analiza a solului pentru a se stabili corect starea de aprovizionare a solului si necesarul de elemente nutritive ce trebuiesc administrate inainte de plantare. Ardeiul este una dintre speciile ce necesita o atentie deosebita in ceea ce priveste aprovizionarea cu Magneziu. Specialistii recomanda aplicarea inainte de plantare si a 70-100 kg/ha Sulfat de Magneziu impreuna cu celelalte ingrasaminte, in functie de analizele de sol.

Dacă plantarea se face direct in sol plantarea trebuie să fie făcută imediat ce răsadul ajunge la locul de plantare, cu atenţie, fără ca rădăcinile să fie rănite. Este important ca solul in care se cultivă să nu ajungă în contact cu tulpina, pentru a evita apariţia bolilor de colet. Pentru aceasta cubul, respectiv ghiveciul se va planta astfel încât 1-2 cm din partea superioară a acestuia să nu fie îngropată. Plantarea trebuie facuta atunci cand temperatura aerului nu coboara sub 13-15˚C iar temperatura solului trebuie  sa fie de minim 10-12˚C.                 

Se considera ca temperaturile optime de crestere pentru ardei sunt de 16˚C pe perioda noptii si 25-29˚C pe timp de zi.

In ceea ce priveste desimea de plantare la cultura palisata se recomanda o desime de 6-8 pl/mp, ce pot fi obtinute si prin conducerea plantelor cu 2-3 tulpini. Lastarii de sub prima ramificatie se vor inlatura numai dupa ce primul fruct a fost legat.

Indepartarea primei flori sau a primului fruct se practica mai cu seama pe perioadele cu luminozitate redusa, cand cresterea plantelor este lenta, pentru a favoriza cresterea vegetativa.

Irigările şi fertilizările

Este bine ca apa sau soluţia nutritivă folosită să fie administrată în cantităţi mici frecvenţa respectiv volumul de administrat stabilindu-se în funcţie de condiţiile de mediu, de tipul si structura solului, se stadiul in care se găseşte planta. Temperatura apei trebuie să fie mereu mai mare de 15-16°C. Este bine ca irigările să înceapă atunci când plantele sunt active (obişnuit la o oră după răsăritul soarelui), şi să se încheie cu o oră înainte de apus. O atentie deosebita trebuie acordata in continuare aprovizionarii cu Magneziu.

Nutritie

Deoarece se doresc productii ridicate o buna practica o constituie aplicarea ingrasamintelor organice in cantitate de 60-80 to/ha si ingrasaminte chimice in doze de 300 kg azotat de amoniu, 200 kg superfosfat, si 150-200 kg sulfat de potasiu pe hectar (N = 100, P2O5 = 100, K2O = 100-120 Kg substanta activa pe hectar). Ingrasamintele organice si 2/3 din ingrasamintele cu fosfor si potasiu se vor aplica inainte de lucrarile de baza ale solului, azotul si fosforul si potasiul ramas se vor administra pe parcursul perioadei de vegetatie in functie de cerintele plantelor. Trbuie tinut cont de faptul ca varietatile cu fruct deschis la culoare sunt putin tolerante la concentratii ridicate ale solutiei folosita la fertirigare, asa incat de regula concentratia acestora este de regula situata intre 0.1-0.5%. in cazul solurilor fertile, EC-ul solutiei solului trebuie sa se situeze ca valoare intre 1.5 si 2 iar pe solurile cu un continut mai scazut in humus aceasta trebuie sa se situeze intre 1 si 1.5, pentru varietatile cu fruct de culoare deschisa recomandandu-se a se lua in considerare valoarea mai mica.

Pentru a se evita problemele legate de legarea fructelor administrarea ingrasamintelor cu Azot va fi facuta numai dupa legarea primelor fructe.

Pentru evitarea problemelor legate de de administrarea gresita a ingrasamintelor, in doze sau rapoarte nepotrivite se recomanda efectuarea de analize de sol sau planta periodice si de urmare a recomandarilor facute de catre laboratoarele specializate.

Dintre mezoelemente Magneziul si Calciu sunt cele mai importante. Fata de Magneziu cerintele ardeiului sunt ridicate. Deficienta acestuia poate duce la pierderea foliajului, ceea ce duce la o scadere atat a productiei cat si a calitatii acesteia. Se recomanda aplicarea acestui element sub forma de Sulfat de Magneziu sau de azotat de magneziu in cantitate de 60-80 kg/ha MgO substanta activa.

In ceea ce priveste administrarea de Calciu, acest element este deosebit de important in ceea ce priveste rezistenta fructelor la crapare, la manipulare, evitarea problemelor legate de aparitia putregaiului apical, precum si calitatea postrecoltare a produselor. Cantitatea de calciu ce va fi administrata este diferita in functie de nivelul de aprovizionare al solului cu acest element, precum si de cantitatea de Calciu existenta in apa de irigat. Orientativ, pe durata ciclului de vegetatie se apreciaza un necesar de 80-100 CaO kg/ha substanta activa.

 La aplicarea ingrasamintelor ce au in compozitia lor Calciu trebuie tinut cont de faptul ca acestea NU trebuiesc administrate impreuna cu ingrasaminte ce contin fosfati sau sulfati, deoarece amestecul cu acestea duce la precipitarea acestora, respectiv la formarea de sulfati sau fosfati de Calciu care sunt foarte putin solubili in apa, inaccesibili plantelor, si care pot contribui chiar si la colmatarea instalatiilor dr picurare.

NOTA: Recomandarile cu privire la fertilizari au doar un caracter informativ. Seminis recomanda efectuarea analizelor de sol si urmarirea unui program de fertilizare recomandat de specialisti.

Controlul microclimatului

Specialistii recomanda o medie a temperaturii de 22˚C, cu o diferenta de temperatura intre zi si noapte de 5˚C. Umiditatea atmosferica optima este 75-85%. Ventilatia (aerisirea) se face atat pentru dirijarea temperaturii si umiditatii atmosferce cat si pentru mentinerea concentratiei de CO2 la valori optime.

O lucrare specifica pentru cultura de ardei este reprezentata de afanarea solului, lucrare ce se poate realiza cu furca, de o parte si de alta a randului, astfel incat 20-25 cm de o parte si de alta a acestuia sa ramana nemobilizat, pentru a nu distruge sistemul radicular.

In ceea ce priveste putregaiul apical aparitia si evolutia acestuia este determinata de: lipsa de calciu, concentratia ridicata in saruri, excesul de amoniu si potasiu, amplitudinile mari ale aprovizionarii cu apa.

Recoltarea si depozitarea

Fructele ajung la maturitate in aproximativ 30-35 de zile de la inflorit iar recoltarea se face prin ruperea fructului (nu prin taiere) de la locul de insertie de pe tulpina. Pe o perioada scurta pructele pot fi depozitate insa nu la o temperatura mai mica de 7˚C. 

Deformari fiziologice ale fructelor

Putregaiul Apical : pete de culoare brun – inchis, ce apar in partea apicala a fructelor.

Apare atunci cand evaporarea depaseste capacitatea plantei de aprovizionare cu apa.

Cauze: umiditate atmosferica scazuta, temperaturi ridicate, EC ridicat, sol prea uscat sau prea umed, respectiv altrnarea perioadelor in care se produc aceste fenomene, pH redus, sistem radicular slab, deficit de Calciu.

Bitter pit: pete mici, de culoare verde, de obicei adancite in tesut, de 1-10 mm.varietatile de ardei au toleranta diferita la aceasta boala fiziologica. Apare mai frecvent la culturile de toamna. Fructele au un continut mai mare de calciu. Un nivel al aprovizionarii cu potasiu suficient de ridicat trebuie mentinut pentru evitarea acestei boli fiziologice.

Arsuri: apar sub forma unor pete de culoare deschisa. Dupa palisare fructele care au stat in umbra pot ajunge su actiunea directa a razelor de soare, ceea ce poate duce la aparitia de arsuri pe suprafata lor. Arsurile sunt favorizate si de un nivel scazut al umiditatii relative, sau de o miscare a aerului deficitara.

Deformarea fructelor: de obicei este vorba despre fructele care raman mici, sunt foarte deformate si adesea lipsite de samanta.

Apare atunci cand nivelul umiditatii relative este foarte scazut, in corelatie si cu o temperatura a aerului prea mica motive care duc la o legare necorespunzatoare a fructelor. Reducerea accentuata a cresterilor datorata unui sistem radicular slab sau a unei incarcaturi prea mare de fructe conduce adesea la aparitia de fructe deformate.